Marimea unei imagini poate fi mai mare decat marimea unui fisier normal, de exemplu o imagine cu rezolutia de 800×600 are 480.000 de pixeli, fiecare pixel foloseste 24 de biti (True Color) adica 3 bytes, deci fisierul poate atinge 1,44 Mb. Compresia imaginilor a fost inventata pentru a reduce marimea fisierelor, pentru a economisii spatiu pe mediul de stocare, si nu in ultimul rand pentru a le face mai usor de manevrat.
In timpul compresiei imaginii, datele care apar de mai multe ori sau cele fara valoare sunt eliminate sau salvate intr-o forma mai scurta, astfel reducandu-se marimea fisierului. Cand imaginea este afisata atunci se porneste un proces invers compresiei. Exista doua tipuri de compresie, fara pierdere de calitate si cu pierdere de calitate.
Compresia fara pierdere de calitate
Suna bine, nu? Acesti algoritmi urmaresc ca fisierul rezultat sa fie la acelasi nivel calitativ cu fisierul initial. Cel mai performant algoritm este LZW (Lempel-Ziv-Welch). Acesta este folosit in fisierele TIFF si GIF, si atinge rate de compresie de la 50% la 90%.
Compresia cu pierdere de calitate
Acest tip de compresie este folosit de marea majoritate a aparatelor foto digitale, si practic imaginea este comprimata pana la un anumit nivel, cu cat comprimarea este mai mare, cu atat imaginea este mai degradata. In mod normal o comprimare medie nu deranjeaza pe nimeni si nu se observa mari diferente, numai daca imaginile sunt marite. Aceasta compresie este deosebit de buna pentru imaginile care vor fi puse pe internet. Secretul compresiei este acela de a inlatura informatile care nu sunt evidente ochiului uman, daca intr-o poza avem o zona de o anumita culoare, atunci este memorat doar un pixel cu informatia sa despre culoarea respectiva.
Cel mai bun algoritm este JPEG (Joint Photographic Experts Group), algoritm ce permite selectarea gradului de compresie. In general se folosesc rate de compresie de la 10:1 la 40:1.
In memoria aparatelor, imaginile sunt stocate in anumite formate. La ora actuala exista o multime de formate pentru a stoca imaginile insa exista programe cu ajutorul carora puteti converti fisierele dintr-un format in altul. Sa vedem care sunt cele mai comune formate:
RAW
Compresia poate degrada intr-o anumita proportie imaginea, de aceea unele aparate permit stocarea lor necomprimate pentru a pastra o calitate cat mai mare posibil. In unele cazuri aceste fisiere sunt proprietatea unor firme si nu sunt prezente in alte aplicatii decat cele dezoltate de firma respectiva. De exemplu Canon foloseste fisiere necomprimate care interpoleaza imaginea o data ce este descarcata pe computer. Alte aparate folosesc un format mai universal – TIFF.
TIFF
TIFF (Tag Image File Format) a fost initial descoperit si dezvoltat de corporatia Aldus pentru a stoca imaginile create de scannere si programe de editare grafica. Acest format este foarte raspandit, mai ales in aplicatile DTP. Acest format de imagine are mai multe variante, unele pot fi comprimate cu algoritmi fara pierdere de imagine, precum LZW. Aceste fisiere suporta o adancime a culorii de pana la 24 de biti.
JPEG
JPEG (Joint Photographic Experts Group) este formatul de imagine cel mai des folosit pentru stocarea imaginilor si/sau afisarea lor pe internet. Acest algoritm se bazeaza pe faptul ca oamenii sunt mult mai senzitivi la micile modificari de stralucire (luminescenta) decat la cele de culoare.
Acest format suporta adancimi de culoare de pana la 24 de biti. Este bine ca sa alegeti acest format de imagine atunci cand ea nu va mai fi editata, si acesta este rezultatul final. Cat timp editati imaginea, folositi formate fara pierdere de calitate precum BMP si TIFF. Compresia este realizata in blocuri de 8×8 pixeli, care sunt vizibili daca folositi un grad mare de compresie si mariti imaginea.
