Marimea unei imagini poate fi mai mare decat marimea unui fisier normal, de exemplu o imagine cu rezolutia de 800×600 are 480.000 de pixeli, fiecare pixel foloseste 24 de biti (True Color) adica 3 bytes, deci fisierul poate atinge 1,44 Mb. Compresia imaginilor a fost inventata pentru a reduce marimea fisierelor, pentru a economisii spatiu pe mediul de stocare, si nu in ultimul rand pentru a le face mai usor de manevrat.

In timpul compresiei imaginii, datele care apar de mai multe ori sau cele fara valoare sunt eliminate sau salvate intr-o forma mai scurta, astfel reducandu-se marimea fisierului. Cand imaginea este afisata atunci se porneste un proces invers compresiei. Exista doua tipuri de compresie, fara pierdere de calitate si cu pierdere de calitate.

Compresia fara pierdere de calitate

Suna bine, nu? Acesti algoritmi urmaresc ca fisierul rezultat sa fie la acelasi nivel calitativ cu fisierul initial. Cel mai performant algoritm este LZW (Lempel-Ziv-Welch). Acesta este folosit in fisierele TIFF si GIF, si atinge rate de compresie de la 50% la 90%.

Compresia cu pierdere de calitate

Acest tip de compresie este folosit de marea majoritate a aparatelor foto digitale, si practic imaginea este comprimata pana la un anumit nivel, cu cat comprimarea este mai mare, cu atat imaginea este mai degradata. In mod normal o comprimare medie nu deranjeaza pe nimeni si nu se observa mari diferente, numai daca imaginile sunt marite. Aceasta compresie este deosebit de buna pentru imaginile care vor fi puse pe internet. Secretul compresiei este acela de a inlatura informatile care nu sunt evidente ochiului uman, daca intr-o poza avem o zona de o anumita culoare, atunci este memorat doar un pixel cu informatia sa despre culoarea respectiva.

Cel mai bun algoritm este JPEG (Joint Photographic Experts Group), algoritm ce permite selectarea gradului de compresie. In general se folosesc rate de compresie de la 10:1 la 40:1.

In memoria aparatelor, imaginile sunt stocate in anumite formate. La ora actuala exista o multime de formate pentru a stoca imaginile insa exista programe cu ajutorul carora puteti converti fisierele dintr-un format in altul. Sa vedem care sunt cele mai comune formate:

RAW

Compresia poate degrada intr-o anumita proportie imaginea, de aceea unele aparate permit stocarea lor necomprimate pentru a pastra o calitate cat mai mare posibil. In unele cazuri aceste fisiere sunt proprietatea unor firme si nu sunt prezente in alte aplicatii decat cele dezoltate de firma respectiva. De exemplu Canon foloseste fisiere necomprimate care interpoleaza imaginea o data ce este descarcata pe computer. Alte aparate folosesc un format mai universal – TIFF.

TIFF

TIFF (Tag Image File Format) a fost initial descoperit si dezvoltat de corporatia Aldus pentru a stoca imaginile create de scannere si programe de editare grafica. Acest format este foarte raspandit, mai ales in aplicatile DTP. Acest format de imagine are mai multe variante, unele pot fi comprimate cu algoritmi fara pierdere de imagine, precum LZW. Aceste fisiere suporta o adancime a culorii de pana la 24 de biti.

JPEG

JPEG (Joint Photographic Experts Group) este formatul de imagine cel mai des folosit pentru stocarea imaginilor si/sau afisarea lor pe internet. Acest algoritm se bazeaza pe faptul ca oamenii sunt mult mai senzitivi la micile modificari de stralucire (luminescenta) decat la cele de culoare.

Acest format suporta adancimi de culoare de pana la 24 de biti. Este bine ca sa alegeti acest format de imagine atunci cand ea nu va mai fi editata, si acesta este rezultatul final. Cat timp editati imaginea, folositi formate fara pierdere de calitate precum BMP si TIFF. Compresia este realizata in blocuri de 8×8 pixeli, care sunt vizibili daca folositi un grad mare de compresie si mariti imaginea.

Optiuni de compozitie

Desi nu dureaza mai mult de 1/30 secunde sa expuna o fotografie, unora le trebuie o viata intreaga sa o explice. (Brooks Jensen) – CSR

Linii in cadru

Liniile din cadru pot conduce privitorul spre subiectul de interes. Liniile diagonale sunt foarte dinamice, pe cand cele serpuitoare – serene. Pot fi folosite ca linii conducatoare: un drum, o poteca sau chiar o umbra! – Marian Gadea

Peisaj sau portret?

In fotografia de exterior, regula este ca subiectele inalte cum ar fi cladiri sau cascade sa fie incadrate in modul portret, iar fotografiile de grup sau peisajele de exemplu, sa fie incadrate “pe lat”. Dar nici o regula nu este scrosanta! Cel mai bine realizati cateva cadre in fiecare dintre incadrari. – Marian Gadea

Exercitii fara aparat

Se pot face exercitii de incadrare-compozitie fara aparat. Un exemplu simplu: formati un dreptunghi cu degetele mari si aratatoarele de la ambele maini in raportul (aprox.) 2/3 si priviti subiectul prin el cu un ochi ca la fotografiere. Prin apropierea si departarea acestui “cadru” de ochi se simuleaza zoom-ul iar prin deplasarea laterala se fac exercitiile de incadrare-comopzitie. – Viorel Capruciu

Despre educatie

Pentru educarea simtului artistic, orice vizita intr-un muzeu sau colectie de lucrari de pictura este bine-venita! Analizati cele mai valoroase lucrari si incercati sa intelegeti de ce pictorul a ales acea compozitie si nu alta. Albumele despre pictura va pot ajuta, desi reprezinta un “ochi secund”. – Dragos Bora

Compozitia imaginii in fotografie

Fotografia are un limbaj vizual propriu. Pentru a stii care ii sunt elementele e bine sa cunosti “o definitie” a fotografiei. Astfel, Eadweard Muybridge, unul din pionierii cinematografiei, spune ca fotografia se ocupa de calitatea si cantitatea de lumina si nu de “exprimarea formelor”, care apartin altor genuri de arte vizuale. E bine sa tii cont de aceasta definitie pentru ca grafia cu lumina, adica fotografia, conspecteaza “realitatea” sau mai bine definit -fotografia se subordoneaza luminii.

Legat de unealta de lucru, adica aparatul de fotografiat, acesta este doar un instrument docil aflat la indemana atat in mana fotografului cat si al pictorului. Diferenta dintre fotografiile unui grafician si al unui fotograf sunt, de cele mai multe ori, de ordin plastic. Un artist plastic isi va proiecta viziunea in fotografiile realizate iar un fotograf va observa, in primul rand, lumina si jocul infinit de nuante al reflexiilor si al refractiilor. Decizia iti apartine! – Vasile Gheorghe

Compozitie

Atunci cand cuvantul regula este folosit, inlocuieste-l cu ne-regula, intrucat nu exista nici o regula, ci doar consideratii. – Emanuel

Reusita

Un cadru reusit la o rola de film reprezinta un rezultat bun. – Emanuel

Linia orizontului

O fotografie facuta chiar si la un unghi foarte mic fata de linia orizontului va parea dezechilibrata, precum un tablou atarnat stramb pe perete. Uitat-te prin vizor si intreaba-te daca linia orizontului este paralela cu latura de sus sau de jos a vizorului. Daca nu vei proceda asa, in 90% din cazuri linia orizontului va fi inclinata. – Emanuel

Centrul

Exista o tendinta fireasca de a plasa orice subiect in centrul imaginii, cunoscuta sub numele de sindromul de tinta/colimator. Incearca sa plasezi subiectul oriunde, dar nu in centru. Centrul este o zona extrem de importanta intr-o imagine; totusi, cand subiectul este plasat in centru, devine atat de puternic incat nimic altceva nu poate concura cu el. – Emanuel

12 fotografii

12 fotografii semnificative intr-un an reprezinta o “recolta” buna (Ansel Adams) – Emanuel

Incadrarea stransa

Fa o plimbare in jurul vizorului – uita-te in partea de sus, in partea de jos, in stanga si in dreapta vizorului. Subiectul tau trebuie aproape sa atinga aceste margini. Daca lucrurile nu stau asa, apropie-te de subiect. – Emanuel

 Expresia “zgomot de imagine“ descrie un fenomen caracteristic fotografiei digitale. Vom încerca, în continuare, sã explicãm originea si metodele pe care le puteti folosi pentru a elimina acest efect negativ.

 În cazul aparatelor foto, bruiajul optic este descris printr-un termen luat din domeniul audio. Fiecare imagine digitalã are un zgomot de fond, însã acesta devine sesizabil doar de la un anumit grad de intensitate în sus, sub forma unor puncte individuale, cu valoare evident falsã de luminozitate si culoare. Zgomotul de imagine al luminozitãtii seamãnã ca si aspect cu granulatia filmului, în timp ce zgomotul de imagine al culorii este vizibil sub forma unor pete de culoare. Un aspect decisiv în determinarea calitãtii imaginii unui aparat este proportia semnalului util în raport cu zgomotul de imagine. Acesta este motivul pentru care vom încerca, în cele ce urmeazã sã analizãm în testul din laborator raportul dintre semnal si zgomot S/N (Signal / Noise) ca parametru separat.

 Sursele zgomotului de imagine:

 Motivele aparitiei zgomotului de imagine sunt multiple. Pixelii nu au toti aceeasi sensibilitate la luminã. În cazul în care fotografiati o suprafatã într-o singurã culoare, nu va rezulta o imagine omogenã, ci o structurã pixelatã, mai mult sau mai putin evidentã, asa-numitul fixed pattern noise sau zgomot static. Aparitia zgomotului de imagine depinde însã si de temperaturã. Astfel, asa cum la temperaturi ridicate procesele chimice au loc mai repede, pixelii senzorului devin si ei mai activi odatã cu cresterea temperaturii. Acestia produc sarcinã electricã, chiar dacã nu existã luminã deloc. Acest efect este denumit zgomot termic…

 Senzori mici = zgomot de imagine ridicat:

 Nivelul zgomotului de imagine depinde de mai multi factori. Primul este dimensiunea pixelilor. Cu cât suprafata senzorului este mai mare, cu atât acesta este mai sensibil la luminã, ceea ce înseamnã cã semnalul si în acelasi timp zgomotul de imagine trebuie amplificate într-o mai micã mãsurã de cãtre aparat. Din acest motiv, aparatele compacte ce au senzori de imagine mai mici au mai mult de suferit din cauza zgomotului de imagine decât aparatele SLR cu senzori mai mari

Intr-o lume grabita, tot mai grabita, suntem aproape mereu in criza de timp. In afara domeniului nostru profesional, deseori, ca o masura de protectie la supra-incarcarea cu informatie, nu sesizam decat lucrurile sau evenimentele care ne atrag atentia in mod evident. Daca prima impresie nu este puternica, ne lasam purtati mai departe de iuresul cotidian…

Si cand privim o fotografie, prima impresie este foarte importanta! Trebuie sa recunoastem, prima impresie este aceea care ne starneste interesul si ne determina sa insistam cu privirea asupra unei imagini, sa cercetam cauzele pentru care acea fotografie ne atrage, sa-i descifram mesajul. Percepem o emotie? Care este aceea? Bucurie sau tristete, singuratate sau comuniune, compasiune, etc. Cu cat o fotografie este mai buna, cu atat emotia pe care vrea sa ne-o inspire autorul este mai evidenta iar sentimentul ce rezoneaza in privitor este mai pregnant.

In analiza unei fotografii, prima impresie este un foarte bun punct de plecare. Emotiile si sentimentele izvorate din “prima impresie” sunt cel mai putin influentate de educatie si de domeniul nostru de interes profesional. De aceea, o data resimtite aceste emotii si sentimente, este util sa le identificam si le clarificam, daca dorim sa continuam analiza noastra asupra fotografiei.

Cateva conditii necesare:

Expunerea corecta

Expunerea corecta a unei fotografii nu este decisiva pentru ca o fotografie sa fie buna, dar una prost expusa, are mai multe sanse de a declansa reactii negative din partea privitorilor. Ce inseamna o fotografie corect expusa?
Un prim aspect este cel al corectei focalizari. Examinarea fotografiei cu o lupa va poate oferi date despre acest parametru.
Un alt parametru ce trebuie analizat este echilibrul culorilor – pentru fotografiile color -, respectiv intervalul nuantelor de gri, alb pur si negru, dintr-o fotografie alb-negru.
In cazul fotografiilor color, reproducerea incorecta a culorilor este imediat sesizata si, daca nu exista un motiv evident, prompt sanctionata. De exemplu, reproducerea culorii pielii personajelor din fotografie este analizata de privitori si orice modificare a culorii creeaza o impresie dezagreabila. De asemenea, aveti grija ca cerul albastru sa fie redat albastru, iar vegetatia verde sa fie reprodusa cat mai natural.

Impact

Impactul unei fotografii reprezinta puterea sa de atractie, cea care atrage privirea si il determina pe vizitator sa se opreasca asupra ei! O fotografie cu impact puternic va determina o reactie, un raspuns, o emotie sau un sentiment in constiinta privitorului. Bucurie sau tristete, neliniste sau pace, mila sau furie, amuzament, orice reactie este mult mai buna decat nici o reactie sau decat celebrul “ei si?”.
Pentru a vedea cat impact are fotografia dvs., cea mai buna metoda este de a o arata prietenilor sau cunostintelor si de a observa reactiile lor.

Subiectul

In fiecare fotografie trebuie sa fie vizibila o poveste. O buna fotografie comunica privitorului un mesaj, cu valoare universala, accesibil tuturor privitorilor. O buna fotografie atrage atentia privitorului prin relatarea unui subiect de larg interes si pe il expune intr-un mod cat mai accesibil. Fotograful trebuie sa incerce sa expuna subiectul intr-un mod cat mai pregnant si, daca se poate, intr-un mod original. Pentru a creste puterea de comunicare, fotograful va trebui sa aiba grija sa simplifice imaginea, inlaturind/scotind din cadru tot ce este neesential si, mai ales, acele elemente care distrag atentia de la tema propusa.

Mesajul

Mesajul fotografiei ne atrage?
Fiecare fotografie transmite un mesaj, iar fotograful, dupa puterile sale, face ca acest mesaj sa fie mai puternic exprimat si deci mai evident, sau, din contra, mai greu de inteles.
Fotograful traduce mesajul in simboluri, pe care le cauta in mediu si le transpune in fotografie, selectind din noianul de posibile simboluri, pe acelea care intaresc mesajul dorit si eliminind, dupa puteri, simbolurile distractive. Cu alte cuvinte recurge la un limbaj, bazat pe simboluri, prin care incearca sa comunice cu privitorul.
In opinia mea, mesajul depinde in cel mai inalt grad de nivelul de educatie, atat al emitatorului-fotograf, dar si al receptorului-privitor al fotografiei. Existenta limbajului comun, a identitatii sau cel putin a similitudinii, dintre semnificat si semnificant, permite transmiterea mesajului. In schimb absenta limbajului comun face aceasta comunicare intotdeauna dificila, iar deseori rezultatele sunt contradictorii.

Simboluri general recunoscute, precum copii infometati si rau imbracati transmit un mesaj despre saracie; din contra, o fotografie cu un automobil de lux, un mesaj de opulenta. Sau o fotografie in care o serie de obiecte sunt dispuse pe randuri si coloane, un mesaj de ordine, de simetrie.
Alteori insa mesajul este incifrat in simboluri pe care nu toti privitorii le identifica si deci nu le recunosc semnificatia, iar uneori fotograful poate fi contrariat de comentariile, de altfel corecte, pe care le fac unii vizitatori, referitoare la mesajul receptionat si care este complet diferit de cel emis.

De aceea, privitorul fotografiei ar trebui sa se gandeasca mai degraba la “ce mesaj percep eu?” decat la “ce mesaj incearca sa transmita fotograful?”.

Iata cateva idei la care sa va ganditi cand priviti o fotografie:

- fotografia are impact? Va capteaza interesul?
- zonele luminoase sunt echilibrate in raport cu cele intunecoase?
- are un centru de interes?
- elementele fotografiei si compozitia sustin centrul de interes?
- privirea va este atrasa spre centrul de interes sau, din contra, unele elemente din fotografie va distrag atentia?
- zonele redate clar sunt echilibrate cu cele redate neclar?
- mesajul este evident?
- exista elemente care dilueaza mesajul transmis?
- modificarea compozitiei ar permite intarirea mesajului transmis?
- aspectele tehnice ale fotografiei, intaresc sau diminueaza din puterea mesajului?
- va place, v-ati fi dorit sa o fi realizat dvs?

Si, in incheiere, in loc de concluzie: fotografia nu se reduce doar chestiuni de tehnica, de expunere corecta sau de compozitie dupa regula treimii de aur. Orice fotografie capabila sa trezeasca o emotie puternica, are multe sanse sa fie o fotografie buna, chiar daca i se pot aduce unele critici pe planul realizarii tehnice.

Exista multe tehnici de a adauga efecte speciale fotografiilor cu ajutorul diferitelor software-uri, iar multi fotografi profesionisti le folosesc intens (desi o alta parte a lor prefera pozele “naturale”). Este greu de decis cat de mult ar trebui sa folositi diverse software-uri pentru pozele dumneavoastra, insa astazi va voi arata unul dintre efectele interesante care se pot obtine.

High Dynamic Range (HDR) este o tehnica prin care se accentueaza si se scot in evidenta diverse parti ale unei fotografii, care in mod normal nu sunt foarte vizibile. Astfel, daca o zona este mai umbrita, aceasta zona nu se va vedea foarte bine intr-o fotografie normala, insa dupa ce se aplica tehnicile HDR chiar si obiectele din zona umbrita vor fi usor vizibile. La fel, daca cerul este prea luminat intr-o poza, conturul norilor nu va mai fi suficient de vizibil. Imaginea HDR contine si un set de informatii care nu sunt vizibile pe ecranul calculatorului (nu este o imagine standard), de aceea este nevoie de o ajustare a tonului (tone mapping), intrucat imaginea HDR trebuie transformata intr-o imagine obisnuita (RGB 24 biti de exemplu).

Aceasta tehnica presupune fotografierea aceluiasi peisaj cu timpi diferiti de expunere, astfel incat sa avem aceiasi poza si supra expusa si sub expusa. Software-ul va lua un set de astfel de poze (oricate poze, minim doua, facute in general cu ajutorul unui trepied, pentru ca altfel este greu sa obtinem exact acelasi peisaj din acelasi unghi cu diverse setari) si le va combina intr-o singura poza in care vor fi evidentiate detalii pe care altfel nu le-am fi vazut intr-o poza normala.Voi exemplifica cu un set de poze gata prelucrate, realizate de mine in Gradina Botanica Iasi:

Clic pe imagine pentru download

Softurile care va ajuta sa obtineti acest efect sunt Adobe Photoshop si Photomatix. Deasemenea daca vreti sa faceti poze HDR, verificati daca aparatul foto nu are optiune de “exposure bracketing”, care face automat cate trei poze de fiecare data, una expusa normal, una subexpusa si una supraexpusa. Daca doriti sa cititi mai multe si sa vedeti si alte exemple puteti vizita acest articol de pe  Wikipedia.

Mentionez ca pozele sunt realizate cu un Canon S3IS.

Este oare vreo diferenta intre poza si fotografie in afara de faptul ca fotografie este mai lung si incomod de pronuntat? Pentru majoritatea oamenilor nu exista nici o diferenta. Insa exista o explicatie pentru faptul ca exista fotografi si nu pozatori, aparat de fotografiat si nu de pozat… si din acelasi motiv exista fotografii si nu poze. Cuvantul fotografie isi are radacinile in limba greaca: phos–lumina, graphein–a scrie… asadar fotografie inseamna a scrie cu lumina. De aici deriva cuvantul fotograf, care este cel ce scrie cu lumina.Insa pozele se fac in cealalta parte a obiectivului, si anume in fata lui.

Ca si definitie, o poza inseamna a lua o anumita atitudine spre a servi de model unui pictor sau unui sculptor sau spre a fi fotografiat. Modelele pozeaza pentru fotograf, iar fotograful nu face poze decat atunci cand serveste drept model unui alt fotograf, care la randul lui face fotografie. Asadar, data viitoare cand ve-ti spune “Azi am facut o poza reusita” trebuie sa intelegem ca ati fost un model bun pentru un fotograf.

Spor la fotografii … dar si la poze.